senaztia de a iubi

Mi-e dor de inca netraita senzatie de a te iubi. Mi-e dor sa iti urmaresc linia sprincenei, sa iti sorb privirea amuzata, atunci cand m-ai putea intreba ce fac. Si eu sa iti spal in mainile tale noi toate florile pamantului pe care poate il calci, iar dupa noi sa ramana un singur rand de pasi care ar fi tot ai tai prin mine. Mi-e dor sa beau din tine tot amurgul si rasaritul pe care nu-l vom trai vreodata poate, si sa ascult necantata muzica a parului tau cand iti va fi cazut pe umeri. Mi-e dor sa stam ca-ntotdeauna ghemuiti in patul nostru neinventat inca, si sa privim mirati cum umbrele noastre se joaca de-a noi incolacite intr-un nejucat dans al pasiunii. Mi-e dor sa ne aud copiii ce nu vor trece vreodata prin tine sau mine, strigandu-ne, si tu, cu gratie onirica, sa le saruti fruntile lor de vise ale mele. Mi-e dor de tot dorul pe care ti-l l-as putea purta cand urma ta, corpul tau, caldura ta s-ar transforma in lipsa ta, dimineata la sapte; mi-e dor si de cana ta de cafea pe care nu ti-am daruit-o inca, de urma buzelor tale pe ea, cand fugi grabita spre autobuz, in zori. Mi-e dor sa te cunosc, pentru ca te-as recunoaste.